Mulți guru spun că orice e posibil, că trebuie doar să crezi. Ah, și ce liberator ar fi ca Universul să nu urmeze o traiectorie a cauzalității… spre dezamăgirea unora, existența funcționează după legi precise; iar noi, oamenii, avem într-adevăr un număr finit de acțiuni pe care le-am putea alege în fiecare moment. Cu toate acestea, te asigur că de cele mai multe ori când simți că ai dat de o fundătură, sunt de fapt multe uși în jurul tău ce pot fi deschise, pe care tu doar nu le vezi. Problema este că atunci când nu te simți suficient de inteligent să mai înaintezi, faci totodată greșeala de a te considera suficient de inteligent încât să crezi că ai dreptate.
? Convingerile limitative sunt gânduri și opinii pe care le consideri a fi adevăruri absolute, dar care au un impact negativ asupra vieții prin faptul că nu îți permit să evoluezi. Îți permit să fii doar cine-ai fost, nu și cine-ai putea fi.
Modul în care aceste convingeri sunt dobândite, ține în primul rând de cum suntem predispuși genetic. La fel de importante, dacă nu chiar mai mult, sunt primele interacțiuni cu lumea exterioară, perioadă în care expresia anumitor gene este activată sau suprimată. Ținând cont de epigenetică și ferestrele de oportunitate ale dezvoltării creierului ( vederea, limbajul, inteligența emoțională, atașamentul, controlul impulsurilor, mentalizarea, etc.), putem deduce cât de importantă este întâmpinarea fiecărei etape.
Poate că sunteți familiarizați deja cu uimitorul (și uimitul ) Bruce Lipton, care ne spune că în primii 7 ani absorbim programe ce ne vor rămâne în inconștient. Deși aceste programe vor fi procese în continuă schimbare în cursul vieții, vor pastra o tendința de a reveni la cum erau. Între 2 și 16 ani are loc procesul de împrunire a sinapselor, adică rețelele neuronale ce sunt folosite se păstrează, iar cele mai puțin folositoare se pierd, proces prin care se cristalizează cine suntem. În această perioadă de sedimentare, ideile la care suntem expuși devin parte din noi în funcție de intensitatea și cronicitatea lor. Internalizăm ideile și comportamentele părinților și ale celor din jur.
Internetul, filmele, desenele și poveștile vor cântări în dezvoltarea noastră, dar observarea directă a comportamentului altora va avea un efect mai profund. Creierul învață cel mai ușor prin activarea neuronilor oglindă, numim asta “modelare vicariantă”.
Inteligența este o proprietate multigenerațională. Tu, ca individ, chiar dacă ai mintea ascuțită, fără informațiile din trecut, nu vei ajunge departe. Cu toate astea, un individ este adesea mai inteligent decât multe generații, pentru că stând pe umerii lor, individul vine cu ideea inovativă. Iar asta o face depășindu-și o convingere limitative.
De obicei, convingerile sunt despre noi, despre lume și despre cum ne raportăm la această lume. În orice moment, mintea noastră poate percepe doar câte o frântură din fiecare aspect, prin care își construiește realitatea. De cele mai multe ori vede ce a fost învățată. Imaginează-ți că ai in față 3 forme geometrice. Dacă le observi doar vârfurile, o să ai senzația că oriunde pășești, te înțepi. Dacă realizezi că ce știi despre tine și despre lume, nu este totul, poate vei observa și alte fațete, care puse una după alta, ar putea fi trepte.
Cum recunoaștem și depășim:
1. Gândește-te la ce vrei să faci în materie de principii fundamentale. Împarte o problemă complexă în elementele ce o constituie. Care sunt primii pași posibili pe care îi poți face?
2. Când crezi că nu poți schimba ceva, analizează-ti procesul de gândire până ajungi la convingerea de bază și la emoția atașată. O poți scrie. Reevaluează de ce și cum ai ajuns la concluzia asta; vei fi surprins să afli ce stârnește în tine;
3. Conștientizează că este doar o credință;
4. Restructurează, adoptă o nouă credință dedusă din logică, empirism și pragmatism;
5. Acum acționează diferit!
Îți pot fi de mare folos:
•Psihoterapia
•Meditația
•Hipnoza
Nu uita că doar noi, oamenii, încercăm constant să ne transcendem starea. De asta încercăm să atingem stelele și tot din acest motiv refuzăm să ne acceptăm propria moarte.
Imaginează-ti un homo sapiens primitiv ce a tot frecat acele bețe care se încălzeau, în ciuda privirilor sfidătoare ale celorlalți din trib.
Gândește-te la frații Wright ori la Aurel Vlaicu, care au crezut că o structură din lemn și metal poate zbura. ⏱ Einstein, care în ciuda paradigmei newtoniene, a colegilor săi și a tot ce e intuitiv, a descoperit relativitatea.
Am pășit pe lună, urmează… Marte !
Totul, pentru că cineva, undeva, și-a depășit o convingere limitativă.
