Tulburările de anxietate sunt un grup de tulburări mintale ce se caracterizează prin senzații semnificative de anxietate și frică. Anxietatea este o îngrijorare cu privire la evenimente viitoare, iar frica este o reacție la evenimente curente. Aceste senzații pot cauza simptome fizice, precum accelerarea bătăilor inimii sau tremuratul.
Cauza tulburărilor de anxietate este o combinație dintre factorii genetici și de mediu. Printre factorii de risc sunt o istorie de abuz asupra copilului, istorie familială de tulburări mintale și sărăcia. Tulburările de anxietate se întâmplă adesea alături de alte tulburări mintale, precum tulburarea depresivă majoră, tulburări de personalitate și tulburarea de abuz de substanțe. Pentru a fi diagnosticate, simptomele trebuie să fie prezente cel puțin 6 luni, să fie mai multe decât ar fi de așteptat de la situație și să diminueze activitatea. Alte probleme care ar putea avea ca rezultat simptome asemănătoare sunt hipertiroidismul, bolile de inimă, utilizarea de cofeina, alcool sau marijuana, precum și lăsarea anumitor droguri, printre altele.
Fără tratament, tulburările de anxietate tind să rămână. Tratamentul poate include schimbări în modul de viață, consiliere și medicație. Consilierea se practică împreună cu terapia cognitiv comportamentală. Medicația, precum antidepresivele, benzodiazepinele sau beta-blocantele, pot ameliora simptomele.
În jur de 12% din oameni sunt afectați de o tulburare de anxietate pe într-un an dat și între 5% și 30% sunt afectați de-a lungul vieții. Ele au loc la femei de două ori mai des decât la bărbați și în general încep înainte de vârsta de 25 de ani. Cele mai comune sunt fobii specific, care afectează aproape 12% și tulburarea de anxietate social, care afectează 10%. Fobiile afectează în principal oamenii cu vârsta între 15 și 35 și devin mai puțin obișnuite după vârsta de 55 de ani. Ratele par să fie mai înalte în Statele Unite și Europa.
Simptomele tulburărilor de anxietate
Caracteristica principală a acestora este sentimentul de frică şi gândurile cronice (constante), repetitive de îngrijorare, care reprezintă o sursă majoră de stres afectează viaţa.
Alte simptome comune tuturor tipurilor de anxietate:
• reacţii fizice – de ex., transpiraţie, tremurături, bătăi de inimă rapide, dificultăţi de respiraţie, greaţă, leşin.
• gânduri disfuncţionale – de ex. „dacă o să vorbesc în faţa publicului, şi o să greşesc, toată lumea o să mă creadă prost”.
• comportament de evitare – o persoană anxioasă poate să ajungă sa evite mai multe situaţii. Faptul ca persoana are gânduri negative şi evaluează iraţional situaţiile care îi provoacă anxietate, emoţii negative foarte intense, reacţii fizice puternice, şi eventual experienţe negative, o plasează într-un cerc vicios, din care nu poate ieşi.
Tipuri de tulburări de anxietate
Anxietatea generalizată
Este frica şi grija exagerată legata de lucruri obişnuite. În centrul anxietăţii pot fi: persoanele apropiate, familia, prietenii, sănătatea, munca, banii sau ratarea unei întâlniri importante (de fapt, tot ce este important pentru o persoană, poate să devină centru al anxietăţii acesteia).
Vorbim despre anxietate generalizată, dacă grija exagerată este prezentă în aproape fiecare zi, timp de 6 luni, şi dacă persoana are dificultăţi în controlarea anxietăţii.
În plus, persoana simte una sau mai multe dintre următoarele simptome:
• irascibilitate şi iritabilitate uşoară
• oboseală
• insomnie
• probleme de concentrare (nu se simte capabilă să gândească)
Fobia socială
Constă în frica de evaluare şi judecata negativă a altor oameni. Oamenii care suferă de fobie socială au frica de a face ceva ce i-ar putea umili în public – de ex., a vorbi în public, a folosi toalete publice, a mânca sau a bea în public sau orice altă situaţie socială, incluzând comportamentul la petreceri sau / şi la locul de muncă. Cei care suferă de fobie socială pot să simtă frică în cazul unei singure, sau în cazul mai multor situaţii. Această frică poate să conducă la evitarea situaţiilor respective, fapt care, ulterior, poate duce la izolare.
Fobii specifice
O persoană cu fobie specifică simte o frică persistentă şi iraţională faţă de un obiect sau faţă de o situaţie. Frica poate fi faţă de anumite animale, locuri sau persoane. Teama poate fi atât de puternică, încât persoana va manifesta simptome fizice intense sau atac de panică. Fobiile specifice pot fi de câini, sânge, furtună, păianjeni, ace sau alte obiecte şi situaţii. Anxietatea resimţită este exagerată şi tulburătoare. Adulţii care suferă de fobii sunt, de obicei, conştienţi de faptul, că frica lor este exagerată şi iraţională. Nevoia lor de a evita obiectul, situaţia sau persoana care stă la baza fricii, poate să le afecteze viata.
Tulburare de panică
Atacurile de panica sunt mai frecvente, decât tulburările de panică, care sunt mai rar întâlnite. Atacurile de panică pot să nu fie legate de o situaţie anume, şi pot apărea spontan. Pentru ca o persoana să fie diagnosticată cu tulburare de panică, trebuie să aibă circa 4 atacuri de panică lunar într-un interval mai îndelungat de timp. Tulburarea de panică poate fi diagnosticată, în cazul în care atacurile de panică sunt frecvente şi exista şi o frica intensă şi persistentă de apariţie a unui alt atac de panica.
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Oamenii care au această tulburare, au gânduri sau impulsuri (obsesii) intruzive, involuntare şi nedorite. (De exemplu, o femeie are senzaţia că soţul ei o înşală fără a avea, însă, nici o dovadă a infidelităţii.) În acelaşi timp, persoanele afectate se simt şi forţate să efectueze ritualuri mentale şi comportamentale, ca, de ex., spălatul excesiv al mâinilor, duşuri excesiv de frecvente (de mai multe ori pe zi) sau verificarea repetitiva a anumitor lucruri (de ex., daca a încuiat uşa sau daca a stins aragazul). De obicei, adulţii sunt conştienţi de iraţionalitatea şi natura excesivă a comportamentelor sau a gândurilor lor.
Tulburare de stres post-traumatic
Apare după un eveniment traumatic. Evenimentul poate fi recent (de ex., accident de maşină, abuz fizic) sau consumat în trecut (ex. abuz sexual în copilărie). Reacţiile de suferinţă, şoc şi furie sunt reacţii normale după evenimente traumatice. Oamenii cu tulburare de stres post-traumatic manifesta reacţii severe, prelungite şi intruzive, care le afectează în mod dramatic viaţa de zi cu zi.
Aceste reacţii pot să includă gânduri sau imagini intruzive despre situaţia traumatizantă, care sunt la fel de sau chiar mai stresante decât evenimentul original. De obicei, oamenii încep să evite situaţiile sau evenimentele care le reamintesc de traumă, inclusiv locuri şi situaţii similare.
Tulburările de anxietate pot avea efecte grave.
O tulburare de anxietate poate conduce la izolare socială şi la depresie clinică, poate altera capacitatea persoanei de a lucra, a învăţa şi a efectua activităţi de rutină. Poate dăuna relaţiilor cu prietenii, familia şi colegii. Starea de depresie poate fi o boala foarte serioasă, cu un risc sporit de tendinţe autodistructive şi de suicid.